Pandemia COVID-19 face ravagii in economia globala, declansand cea mai grava recesiune economica de dupa Marea Depresiune. De la Briefingul lunar din aprilie 2020 privind situatia economica mondiala si perspectivele, numarul total de morti din pandemie a crescut cu peste 330%, in timp ce numarul cazurilor confirmate a crescut cu peste 210%. COVID-19 este acum cea mai severa criza de sanatate de la gripa spaniola din 1918. Epicentrul pandemiei sa mutat din Europa in Statele Unite in ultima luna, acestea din urma reprezentand acum aproape o treime din cazurile confirmate si un sfert din numarul mortilor la nivel global. Ponderea cazurilor confirmate in restul lumii a ajuns la 25%, crescand marginal cu 3,3 puncte procentuale in ultimele trei saptamani. De cand Organizatia Mondiala a Sanatatii a declarat COVID-19 ca o pandemie globala la 11 martie 2020, aproape 80% din populatia globala a intrat sub comenzi de sedere, blocaje si carantine, provocand impacturi economice directe si indirecte din ce in ce mai severe.
Briefing lunar
Acest briefing lunar discuta impactul pandemiei asupra catorva sectoare cheie din economia globala: turismul intensiv in munca in economiile in curs de dezvoltare, in special in statele mici insulare in curs de dezvoltare (SIDS), sectorul de productie din Asia de Est si economiile dependente de marfuri in Africa si America Latina. Pandemia se va inrautati in mod inevitabil, atat in interiorul, cat si intre inegalitatile tarilor, deoarece va pune in pericol milioane de locuri de munca relativ bine platite legate de productie si turism, va deprima castigurile salariale si va reduce transferurile guvernamentale si cheltuielile pentru protectia sociala. Spatiul fiscal limitat - in special in tarile dependente de turism si de exporturile de marfuri - va constrange capacitatile guvernelor de a combate pandemia si de a preveni pierderi masive de locuri de munca si venituri.
Cele doua crize: cauze diferite, rezultate similare
Actuala criza pandemica aminteste de Marea Recesiune din 2009, desi originea si cauzele celor doua crize sunt fundamental diferite. Marea recesiune a inceput cu executari silita si falimente cu gospodariile care nu au platit ipoteca, ceea ce a dus la o criza bancara. Pe masura ce falimentele au crescut si lichiditatea si creditul s-au epuizat, somajul a crescut si a urmat o mare recesiune in 2009. De aceasta data, activitatile economice s-au contractat brusc si aproape simultan, intrucat ordinele de sedere la domiciliu si apoi inchiderile partiale si complete au obligat intreprinderile sa inchida in majoritatea economiile dezvoltate. Cresterea somajului, pierderea veniturilor salariale si scaderea veniturilor din afaceri sunt o cerere agregata deprimanta, care poate duce in curand la cresteri accentuate ale falimentelor.
Criza financiara mondiala a afectat in mod disproportionat gospodariile cu venituri mai mici din economiile dezvoltate, intrucat milioane au pierdut locuri de munca si cel mai important activ al lor, casele. Numai in Statele Unite, in 2008-2009 s-au pierdut doua milioane de locuri de munca in industria prelucratoare, care nu au mai revenit. Proprietatea de case in Statele Unite este mai mica astazi decat in anii 1970. Pierderea veniturilor si a bogatiei in randul gospodariilor in partea de jos a distributiei veniturilor a dus la cresteri accentuate ale inegalitatii bogatiei in cele mai mari economii.
