Când pentru mulţi dintre noi somnul este mai dulce, matinalii de la Prima TV, Irina Gologan si Daniel Osmanovici, sunt deja in drum spre studio. Ora lor de trezire este 04.30 iar primul lucru pe care îl fac atunci când ajung la muncă este...o surpriza. Dincolo de imaginea de jurnalişti, Irina si Daniel împart pasiuni comune, dar si amintiri diferite. Cum arată viaţa lor dincolo de studioul Focus la Prima Oră, care sunt amintirile cele mai placute si ce fac cei doi la prima oră, aflaţi din interviul de mai jos.
Irina Gologan
Dacă ar fi să defineşti televiziunea în 3 cuvinte, care ar fi acelea?
Fascinant, Real, Adrenalină.
Care e cea mai dragă amintire din televiziune?
Aş începe puţin altfel. Sunt o persoană destul de statornică şi fidelă locului, omului, concepţiei, lumii mele în general. Aşa că nu caut neapărat mereu noi începuturi. Şi, totuşi, au fost câteva momente cheie în existenţa mea, când viaţa m-a obligat şi mi-a spus: “Hei, fetiţo, nu mai merge treaba aşa, coteşte la stânga!” sau “Uite, asta e o oportunitate pentru tine, ia lasă tu în urmă viaţa ta comodă şi intră în jocul asta nou!” Iar eu am zis “Da!” Două dintre momentele astea au legătură cu televiziunea şi, pentru că ceea ce a urmat a fost minunat, îmi sunt extrem de dragi. Unul este primul meu live, în postura de corespondent de ştiri, iar celălalt este începutul meu la Focus la Prima Oră, la Prima TV. Sunt şi vor rămâne două momente WOW pentru că atunci, în clipele acelea, mi-am depăşit limitele, am crezut în mine şi am reuşit. Bineînţeles că pe listă aş putea adăuga câteva interviuri care m-au marcat şi pe care le-am savurat efectiv. Unul dintre ele este cel cu Andy Garcia, care filma în Bucureşti şi care, într-un mod atât de natural, a acceptat să-mi ofere un interviu pe nepusă masa undeva, pe Calea Victoriei. Ţin minte că am râs mult la interviul acela şi că am realizat că simplitatea e bogăţie.
Cum arată o zi din viaţa Irinei Gologan?
Mă trezesc zilnic la 4.30. Am totul pregătit cu o seară înainte, beau rapid o cafea, iar la ora 5.00 sunt în redacţie. Am marele noroc că locuiesc foarte aproape şi că drumul meu, la ora aceea, se reduce la 5 minute de stat în maşină. Urmează partea redacţională, citesc ştirile din jurnal şi avem discuţii cu producătorul, acolo unde e nevoie de lămuriri. În jurul orei 6 ajung în cabina de machiaj, iar la 7 fix spun Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor din platoul Focus la Prima Oră. Începând cu ora 12, mă dedic fetiţelor mele. Le iau de la şcoală şi grădiniţă, mâncăm împreună, ne jucăm, dormim la prânz (fără drept de apel), iar partea a doua a zilei este, în general, dedicată activităţilor extraşcolare, pe care Ema şi Roa le au. Timp în care eu urmăresc ştirile zilei, documentez invitaţii de a doua zi, sau citesc o carte bună. Pare armata, ştiu, însă totul trebuie să se întâmple după un program extrem de riguros. Şi, apropo de riguros, inevitabil, la ora 9.30 suntem în pat.
Mai ai emoţii când aveţi invitaţi în platou?
Eu sunt omul emoţiilor. Dacă nu am emoţii, dacă nu mă frământ puţin, nu simt că trăiesc, nu simt că fac bine ceea ce fac. Aşa că, dacă nu am emoţii e de rău. E adevărat că sunt emoţii şi emoţii. Uneori simt un gol în stomac pentru că am în faţă o mare personalitate, uneori simt furie, dacă subiecul are legătură cu vreo nedreptate, alteori simt bucurie pură, pentru că, pur şi simplu, sunt oameni care, atunci când intră în platou, împart bucurie. Toate trăirile astea pentru mine înseamnă emoţia care îmi este locomotivă, zi de zi.
Care este secretul unui prezentator de ştiri? Ce îl face pe acesta să fie plăcut de public?
Dacă îl aflaţi, să mi-l spuneţi şi mie. Aş fi curioasă să ştiu dacă există într-adevăr un secret sau este pur şi simplu o chestiune de gust. În orice caz, cred totuşi că există o reţetă. Un prezentator este cel care transmite printr-un ecran. Dacă stai să te gândeşti bine, este extrem de dificil să poţi sparge această barieră şi să treci prin sticla aceea rece, astfel încât să ajungi în casa omului, pe canapea, lângă el, în timp ce îi povesteşti ce s-a mai întâmplat în ţara asta a noastră sau îi oferi informaţii greoaie, pe care, tot prin talentul tău, trebuie să le traduci pentru că toţi să priceapă ce vreim să spui. Nu toţi reuşesc asta, e adevărat. Aşadar, cred că e vorba în primul rând de un har. La care adaugi, multă empatie, seriozitate, informaţie cât cuprinde, spontaneitate, simplitate şi, nu în ultimul rând, un chip telegenic. Care nu înseamnă frumos, atenţie! Înseamnă că reuşeşte că transmită într-un mod frumos.
Dacă ai fi din nou reporter, ce ştire nu ai rată?
Acum în postura de mamă este evident că mi-aş dori domenii care au legătură cu lucrurile de care mă lovesc zilnic. Mi-ar plăcea să fac reportaje în şcoli, să aflu de ce nu se poate şi la noi un sistem de învăţământ aliniat la realitatea planetei, mi-ar plăcea să stau de vorba cu psihologi care să ne înveţe pe noi, mamele, cum să ne ajutăm copii să fie oameni mari (şi când spun mari, nu mă refer că înălţime sau greutate, ci la oamenii aceia demni, corecţi, care oferă fără să ceară dublu). Probabil nu aş vrea să ratez nicio ştire, aşa la modul general, dar cred că reportajele pe învăţământ ar fi devorate de-a dreptul de către mămica Irina.
Cum arată echipa din spatele Focus la Prima Oră?
E o echipă mică, dar inimoasă. Ştii, aşa îmi zicea mie bunica mea, când eram copil. Că sunt mică şi inimoasă. Îmi place mult expresia asta şi uite că o folosesc când vorbesc despre colegii mei de la Focus la Prima Oră. Dar, evident, pe lângă faptul că sunt suflete frumoase, sunt nişte oameni extrem de competenţi, care au muncit enorm pentru ca acest produs nou să capete respect pe piaţa media din România.
Ai 2 fete? Sunt atrase de acest domeniu? Dacă şi-ar dori să facă o carieră în televiziune, ce le-ai spune?
Am două fete, pe Ema de 7 ani, şi pe Roa, de 5 ani. Ema este cea care dă semne că este atrasă de ideea de televiziune, dar îţi dai seama că la vârsta asta pentru ea este fascinant să apari la televizor. Încerc să le explic că în spate sunt ani de muncă şi nopţi nedormite, însă cred că e greu să înţeleagă acum profunzimea lucrurilor. Şi grav este că piaţa media din România nu e un exemplu atât de bun. În ultimii ani, a ridicat barieră şi a dat verde unor oameni care nu şi-au făcut pionieratul pe teren, aşa cum orice prezenator ar trebui să-şi înceapă cariera, şi care apar la televizor doar pentru că dau bine. Dar, da, dacă şi-ar dori să pornească pe acest drum, le-aş încuraja şi le-aş sprijini cu tot ce pot. Însă, foarte important, le-aş lasa să parcurgă fiecare pas, fără grabă. Le-aş spune că cine se grăbeşte să ajungă în vârf şi vrea să ardă etape nu va şti să îşi ţină echilibrul acolo sus şi va pica. Că orice drum în viaţă şi în televiziune, fiecare pas, e important, fiecare eşec pe teren e o lecţie, fiecare greşeală este liftul care te duce la etajul superior. Important este, bineînţeles, ca tu să îţi înţelegi greşelile şi să nu le repeţi.
Daniel Osmanovici
Ziua pare să fie scurtă pentru tine: eşti tată, prezinţi Focus la Prima Oră, scrii un blog, eşti implicat în cauze sociale. Tu când te odihneşti?
Niciodată nu e prea scurtă, este aşa cum este şi mereu caut să obţin cât pot de mult din ea. Dacă mă gândesc că e scurtă ajung să mă panichez, aşa că realizez o combinaţie între elementele zilei. Sunt tată când am copiii acasă, scriu destul de rar pentru că uneori mă gândesc să nu pic în derizoriu cu subiectele, fac sport împreună cu cei mici sau cu ajutorul lor şi sunt soţ sau fiu în restul timpul în care nu fac lucuri legate de prezentarea matinalului de la Prima TV.
Ce îţi face cel mai bine sufletului să faci, într-o zi?
Sunt 5 lucruri - îmbrăţisarea copiilor, 20 de minute de citit, joaca cu animalele, discuţia cu soţia la final de zi şi o cafea bună.
Cum arată o zi din viaţa lui Daniel Osmanovici?
Cred că arată similar cu a multora dintre cei care se uită la televizor sau îi vedem în metrou sau …alegeţi voi. După ce mă trezesc cafeaua face diferenţa şi dă ritmul orelor de prezentare, apoi urmează timp dedicat familiei, puţin dedicat mie şi, în final, o pregătire pentru ziua următoare cu ajutorul unei reviste a presei. Uneori, e mai aglomerat, alteori mai puţin aglomerat, dar nu lipseşte 1 oră de somn.
Care a fost momentul cel mai jenant, trăit live la TV?
La un jurnal meteo când am uitat să verific ţinuta după ce am revenit la toaletă. Norocul a făcut să am un producător care a observat detaliul jenant şi a avut grijă să mă anunţe pentru a-l ascunde. Şi am spus suficient.
Cum ai caracteriza echipa Focus la Prima Oră?
De puţine ori am avut ocazia să lucrez cu o echipă mică care să facă cât una mare. Calitatea unor oameni se vede atunci când există presiune, dispoziţie pentru dialog şi conciliere şi inventivitate. Am reuşit să ne unim deşi suntem diferiţi.
Ce se întâmplă atunci când cade prompterul?
Aici intervine echipa de care întrebai mai sus şi susţine efortul, colega de prezentare e şi ea de mare ajutor. Dincolo de foile de pe desk, orice informaţie din cască sau telefon din partea echipei este ceea ce face ca emisia să meargă mai departe la acelaşi nivel de calitate.
Ce te impresionează în ultima vreme?
Puterea de a schimba lucrurile în bine, inventivitatea, puterea de a te schimba pe ţine şi îndârjirea sau dârzenia unora.
Care este cea mai importantă lecţie primită de tine în TV şi de la cine?
Sunt mai multe lecţii, dar umanitatea, umilinţa şi respectul sunt printre cele mai importante. Lista numelor este lungă, dar este formată din mulţi invitaţi cu care am avut plăcerea să discut.
Bi-interviu
Cafeaua cu sau fără lapte?
Irina: Mereu cu lapte şi zahăr.
Daniel: Cu lapte …dacă se poate de migdale şi fără zahăr
Dimineaţă cu sau fără zgomot?
Irina: Dimineaţa vreau 10 minute de linişte. Îmi sunt suficiente să îmi pornesc motoarele. Treaba asta îmi iese în timpul săptămânii, când sunt singură prin casă, însă în weekend e complicat să găseşti liniştea, când fetele se trezesc cântând. Aşa că mă adaptez.
Daniel: Cu zgomot la nivel scăzut …în căşti.
Ştiri pozitive sau negative?
Irina: Ştiri şi atât. Ce nu aş vrea să mai citesc vreodată sunt ştirile despre copii care suferă. În rest, negativul face parte din noi toţi şi trebuie să îi facem faţă.
Daniel: Ştiri folositoare şi care să schimbe ceva, nu să facă rating.
Primul lucru pe care îl fac dimineaţă este…
Irina: Beau o cafea şi scot câinele în curte.
Daniel: Să verific ceasul şi felul în care am dormit.
Nu adorm niciodată înainte de…
Irina: Citez din fetele mele - Pupicul şi îmbrăţişarea. Nu există să merg în camera mea la somn fără să îmi îmbrăţişez copilele şi să le spun cât de mult le iubesc.
Daniel: O îmbrăţisare de la fiecare dintre cei doi copii.
Când îmi văd colegii primul lucru pe care îl fac…
Irina: Mă bucur că există în viaţa mea. Nu o spun, dar uite că declar acum. Fără ei, ar fi cam complicat, ca să nu spun imposibil.
Daniel: Este să îi salut şi încerc le provoc un zâmbet.
