„Priveam apa curgând la robinet şi îmi imaginam cum e marea. Îi vedeam pe alţi copii devenind oameni mari şi visam să fiu şi eu, într-o zi, om mare în viaţă.” Sunt gândurile unor copii din Iaşi, devenite realitate datorită unui om cu suflet mare: Bogdan Tănasă. El a construit 36 de case pentru familii aflate în nevoie şi, de trei ani, coordonează un centru unde sute de copii primesc hrană, educaţie şi speranţă. Cei mai mulţi sunt recunoscători că, seara, nu se culcă flămânzi. A crede în bine nu este doar un ideal frumos, este începutul fiecărui miracol care schimbă vieţi, în linişte, dar pentru totdeauna.
Voci zglobii şi suflete curajoase păşesc în fiecare zi într-un loc care pare desprins dintr-o „şcoală altfel”. Este centrul educaţional din Popricani, care şi-a deschis porţile, în urmă cu trei ani, pentru primii copii aflaţi în nevoie. De atunci, sute de copii i-au trecut pragul. Aici primesc o masă caldă, sprijin şi, mai ales, încrederea că pot deveni cineva.
Recunoscători, copiii s-au adunat în jurul unei scrisori şi au aşternut pe hârtie gânduri sincere, pline de emoţie. Fiecare cuvânt a fost scris cu inimă, ca un dar pentru cei care le-au fost alături.
Bogdan Tănasă a văzut suferinţă cât pentru zece vieţi de om, şi e greu să-l mai impresioneze ceva. Dar în clipa în care a început să citească rândurile scrise de copii în scrisoarea binelui, emoţia l-a copleşit. Pentru că acolo, în cuvintele simple şi curate, era toată puterea unei fapte bune care a schimbat vieţi.
