„Când am văzut că apele distrug totul şi suntem în pericol, am intrat în casă şi am apucat doar ghiozdanul copilului.” Este mărturia dureroasă a unei mame din Cudalbi, judeţul Galaţi, care şi-a pierdut totul în inundaţiile din septembrie, 2024. Ştefan, fiul ei, iubeşte cartea mai presus de orice. După dezastru, învăţătoarea l-a luat la ea, l-a îngrijit şi au continuat să înveţe împreună, zi de zi. Deşi casa abia a fost refăcută parţial, părinţii sunt fericiţi că băiatul are un loc cald unde să înveţe. Copleşit de emoţie, Ştefan i-a mulţumit dascălului printr-o scrisoare sinceră, adresată celei care l-a învăţat să scrie primele cuvinte.
Marcela îşi aminteşte cu groază momentul în care, în haosul inundaţiilor, singurul lucru pe care a reuşit să-l salveze au fost cărţile copilului. Urma să înceapă şcoala, dar pierduseră aproape totul.
Salvarea a venit din sufletul unei inimi mari - învăţătoarea din sat, care l-a primit pe cel mic şi l-a ajutat să meargă mai departe.
La doar 8 ani, bucuria lui a fost imensă când învăţătoarea l-a luat sub aripa ei.
Acum, în cămăruţa mică, cu un pat, o masă şi un televizor, scrie cu emoţie o scrisoare prin care vrea să-i mulţumească şi să-i spună cât de mult o preţuieşte pentru sprijinul oferit în cele mai grele momente.
La şcoala din Cudalbi, toţi au aflat despre gestul învăţătoarei şi sunt mândri că, aici, s-a predat poate cea mai importantă lecţie dintre toate: lecţia omeniei.
La Cudalbi, oamenii s-au sprijinit unii pe alţii şi şi-au întins mâinile la nevoie. Însă, până acum, nu au primit niciun leu despăgubiri. Nici şcoala din sat nu a beneficiat de fonduri pentru reparaţii. Tot ce s-a făcut acolo a fost muncă din suflet, făcută de mâinile localnicilor.
